Teee priiiiiiiiinde maaaaami!!! :))

Fiindca este foarte, foarte cald afara zilele astea, pe Razvan l-am scos afara dimineata – dupa 10, ca el se trezeste destul de tarziu dimineata – si seara – dupa 19, poate chiar la 20. Atunci ne simtim si noi mai bine, nu mai transpiram instant. El oricum e transpirat dupa 2 minute de alergat. Aseara a luat-o la fuga pe strada si eu in urma lui strigand „Teee priiiiinde maaaaaaami!” Se distra la maxim, radea in hohote, si da-i si fugi de mami sa nu-l prinda. Era asa frumos si haios. Cateodata, as vrea sa tina momentele astea la nesfarsit! Momentele de fericire, de bucurie, de ras cristalin de copil! E asa dulce, scump, frumos cand rade, alearga, se joaca, incat as vrea sa dureze for ever! Cand ma gandesc ce repede a trecut 1 an si jumatate, ma trec fiorii cand ma gandesc la viitor. De aia as vrea sa treaca mai incet anii astia, ca parca mic e prea putin timp. Uneori, ma gandesc ca e asa de rau gandita viata asta! Venim pe lumea asta fara sa stim nimic, doar cu informatiile genetice si instincte, invatam, evoluam, si cand ne prindem si noi cum sta treaba si incepe sa se lege totul, iaca, vine coana cu secera si trebuie sa ne ducem in alta lume! Oare acolo o luam de la capat???!!! Iac! Nu vreau sa ma gandesc la asta. Acum e totul foarte frumos. O sa postez o poza cu Razvan alergand si una de la buni. I-a placut tare, tare mult acolo. Daca ar fi distanta mai mica, l-as duce in fiecare sfarsit de saptamana. Tati mi-a zis ca a vazut un iepuras si 5 minute nu a zis nimic, l-a privit cu gura cascata. Cred ca se intreba de ce nu seamana cu iepurasii din plus de acasa. I-a placut mult iepurasul, si, de altfel, toate animalutele de la buni, mai ales puii si curcile ca le dadea papa si veneau aia glont dupa el :D. A fost si foarte prietenos cu lumea, avand in vedere ca nu i-a vazut pana atunci, plus ca dialectul lor e diferit fata de ce se vorbeste la Bucuresti. Cine a mers in Ardeal sau are rude de acolo, stie ce zic 😉 Dar s-au inteles de minune.

Issabela e, se pare, bine. I-a trecut si burtica si gatul. Astazi mergem la control cu ea. Am cam tras-o cu ea, cu virusul asta dement. E o sprintenica, se vede ca se simte bine. De ieri, am observat, ca s-a trezut vorbind si razand. Deja se ridica singurica in fundulet. Sta sprijinita intr-o mana. E uluitor ce diferenta este intre ea si Razvan. Razvan nici macar la 7 luni nu statea in fundulet bine. E adevarat ca era mai grasut decat Issa. Ea e sprintena, vioaie, se intoarce dupa toate alea, se ridica pe varfuri, stand pe burtica, se tine in maini, e fortoasa 🙂 O sa postez o poza cu ea in fundulet. Ea singurica 🙂

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s