Sindromul tunelului carpian

Ieri,  vorbeam pe mess cu verisoara Alina, care e insarcinata in aproape 7 luni cu o bebelina, si imi povestea ca doarme foarte rau noaptea ca ii amortesc mainile si parca au inceput sa o si doara si mi-am adus aminte de peripetiile mele in timpul graviditatii mele cu Issa, cand m-am confruntat cu ceva foarte neplacut, incepand de prin luna a 6-a. Au inceput sa imi amorteasca mainile. Dar asta a fost doar inceputul, pentru ca lucrurile s-au agravat, astfel incat prin luna a 8-a eram deja insomniaca din cauza durerilor de maini. Am vorbit cu medicul ginecolog care mi-a spus ca e ceva normal in sarcina, in principal din cauza kg in plus acumulate intr-o perioada scurta. Simptomele erau: amorteala mainilor, umflarea degetelor, schimbarea culorii acestora, raceala mainilor, si cel mai dureros durerea care imi paraliza practic mana, de la cot pana in palma. Nu in putine nopti m-am trezit si am inceput sa imi scutur mainile puternic ca sa isi revina din amorteala, alteori m-am dat jos din pat si m-am plimbat prin casa, dand din maini, ca sa imi mai treaca durerea. Problema era ca, ziua, nu simteam foarte tare nici durerea nici amorteala, dar noaptea, era groaznic. Ora de trezire era undeva la 2-3 noaptea. Si ma intorceam pe toate partile, cred ca am incercat toate pozitiile pentru maini, dar nimic nu a functionat. Bineinteles ca am cautat pe Google simptomele si astfel am aflat ca sufar de sindromul tunelului carpian si ca nu sunt singura. Nu m-a consolat foarte tare, tot am numarat zilele pana la nastere si o luna dupa. Pentru ca nu mi-a trecut instantaneu, dupa ce am nascut. A mai durat aproximativ o luna, timp in care imi era frica sa nu o scap pe Issa din brate, pentru ca aveam momente cand nu o mai simteam. Norocul meu mare a fost ca aveam cui sa o pasez repede daca nu mai puteam sa o tin. 😉

Mai multe detalii am gasit aici http://www.romedic.ro/sindrom-de-tunel-carpian. Si internetul e plin, dar, de obicei, ma feresc cat pot de tare de forumuri, pentru ca parerile sunt multe si uneori groaznice. Asa ca am renuntat sa mai fac sapaturi prea adanci in forumuri, cam de pe vremea cand eram inca insarcinata cu Razvan. Prefer sa stiu mai putine ca atunci si grijile sunt mai mici. Iar parerile unor neavizati si oameni gata sa acuze pe ceilalti, nu ma intereseaza.

Asa ca, draga verisoara, mai ai de indurat ceva luni durerile de maini si amorteala. Se pot lua ceva pastilute, dar eu n-am vrut sa risc, am preferat sa indur. Poate ca sunt o sadica! Hm… eu imi zic ca sunt puternica si rezist la durere 😀

Acest articol a fost publicat în Spitale/doctori/asistente și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s