Am inceput recuperarea

Miercuri am fost pentru prima data la recuperare, dupa operatie. Razvan s-a comportat minunat; i-am explicat ca o luam incet pentru ca am facut pauza si pentru ca e dupa operatie, l-am rugat, daca il doare sa spuna si sa nu planga, i-am mai spus ca acum piciorusul e aproape vindecat si nu il mai doare cand face exercitiile si ca trebuie sa munceasca si el un pic, ca sa fie totul mai usor. Cred ca a inteles destul de bine, caci nu a plans si nici nu a mai spus ca il doare. Singura noastra problema ramane frica, care inca este prezenta in creierul lui. De cum i-am spus ca mergem la Iuliana s-a strambat si nu i-a placut deloc ideea. Iar l-a apucat burtica inainte de a incepe gimnastica propriu zisa. Sper insa, cu timpul si cu muuulte explicatii sa inteleaga ca trebuie sa mai facem si gimnastica. Astazi m-a intrebat „de ce am venit aici?” I-am spus ca trebuie sa facem gimnastica pana mergem la control la doctor si, daca totul e bine, doctorul o sa ne spuna ca nu mai trebuie sa facem gimnastica. Doamne, cat m-as bucura sa primesc o asemenea veste! Ar fi minunat! Am fi cei mai fericiti, amandoi! Deocamdata, mie imi urez rabdare, nervi de otel si inventivitate, iar lui, sa inteleaga ca e un rau necesar. Da, stiu, cer mult, dar stiu ca am un copil destept si intelegator! 😉

 

Acest articol a fost publicat în Lupta cu spasticitatea. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s