Vinerea trecuta, cand veneam de la recuperare cu Razvan, fiind in autobuz, am asistat la ceva foarte neplacut. Intr-una din statii s-a urcat o doamna cu o fetita in carut cu rotile. Nu stiu cat de greu este, dar pot sa apreciez, dupa marimea carutului si tinand cont ca fetita avea vreo 10-11 ani. Stiu cat de greu imi este mie sa urc in autobuz cu Razvan in carut. A strigat la sofer sa ii lase autobuzul jos – nu stiu daca se poate lasa mai jos, si cat de jos. Soferul a venit suparat la usa din mijloc sa intrebe ce s-a intamplat si doamna i-a zis foarte suparata ca trebuia sa lase autobuzul jos ca sa poata urca usor cu carutul. Soferul, la fel de suparat si cu tonul ridicat, i-a spus ca putea sa traga trapa, intrucat el nu stie ce are de gand sa faca femeia – si aici ii dau dreptate. Chiar nu avea cum sa intuiasca si probabil se astepta sa traga trapa ca sa poate urca cu carutul. Ceea ce probabil nu a anticipat soferul e ca autobuzul era destul de aglomerat si cum majoritatea sta langa usa, indiferent daca merge pana la ultima statie, era destul de greu. Ca sa nu zic de lipsa de amabilitate a oamenilor cand te vad cu carutul. Eu o patesc deseori, cand cer sa mi se elibereze locul destinat pentru carucioare. Unii ma intreaba enervati la culme „da’ nu puteti sta in usa”, altii ma „indruma” sa astept alt autobuz, mai liber, ba cineva chiar m-a intrebat „da’ unde te duci doamna cu copilul la ora asta?”.
Revenind la problema mea, cred ca ar fi de ajutor o campanie de informare pentru cei care circula cu ratb-ul, si, as adauga, si putina amabilitate din partea soferului – dar asta e alta poveste. Personal, n-am folosit ratb-ul foarte mult, habar nu aveam ca autobuzul este dotat cu asa ceva, pana n-am vazut intr-o zi un om cu vreo 3 saci de peturi cocotati pe un carucior dintr’ala de piata, care s-a urcat in autobuz si a folosit-o.
Oare cati oameni stiu ca exista asa ceva si cati folosesc? Vorbesc de cei care au nevoie realmente. Mie mi se pare ingrozitor sa ai un copil in carut si sa nu poti sa il plimbi ca pe un copil normal: sa il duci in parc, la teatru, la cinematograf, pentru ca nu ai cum. Nu toti parintii au masina, nu toti au timp liber, nu toti conduc. Metroul nu il poti folosi daca nu ai un ajutor musculos, sa cobori/urci atatea scari, trolebuzul e inaccesibil, ca si tramvaiul, din cauza barei de pe mijloc, care desparte partea de urcat de cea de coborat (cel putin la mine in zona, asa sunt toate). Si copiii cu deficiente motorii au dreptul la aceleasi distractii ca si ceilalti copiii. Dar cum ajungi cu ei acolo? Copiii astia trebuie sa stea doar in fata blocului/casei? Ei au doar o problema locomotorie, restul functioneaza absolut normal. Si ei vor sa rada, sa vada pasarile, florile, copii alergand si jucandu-se, sa manance o inghetata in parc, sau o vata de zahar. Si ei au dreptul la o copilarie frumoasa!
Putem oare ajuta pentru a se face o campanie de informare, posibilitati de transport pretutindeni – autobuz, trolebuz, tramvai, metrou? Nu adaug aici cate institutii si magazine nu au rampa, ca ar trebui sa fac un post de muuuuuuulte pagini. Tare as vrea sa vad si mai multe zambete!
Razvan si Issabela 