Si doctorul a spus….

… ca suntem relativ bine, sa mergem in continuare pe kinetoterapie, ar fi foarte bine si inotul – vedem ce gasim si la ce preturi. Revenim la control peste 6 luni, cand ne va spune daca e cazul pentru o a doua operatie (sper din tot sufletul sa nu!). Am intrebat si cat de intens trebuie sa facem kineto – de 2-3 ori pe saptamana, cat rezista copilul. A fost de acord ca 1 ora era prea mult pentru el; ne-a recomandat o sedinta de apr 40 de minute, si marit in timp cate 2-3-5 minute, in functie de cat rezista si copilul. Despre diferenta de 0,5 cm, ne-a spus ca nu e cazul de corectie cu inaltator – se va corecta singur, in timp, el fiind in perioada de crestere. Inca o bila alba, pentru ca vroiam sa ii fac inca o radiografie sa clarific diferenta si sa corectez daca era cazul – bineinteles la recomandarea unui ortoped. Deasemenea, ne-a recomandat sa il tinem incaltat si in casa, pentru a-si corecta pozitia piciorului, cu ceva mai inalt, gen ghetute – noi optasem pentru adidasi. Si pentru degetelele flexate ne-a recomandat un sustinator din silicon, pe care ar trebui sa il gasim la magazinele ortopedice. Cautam!

In concluzie, rezultatul e bun. Nu renuntam la kineto, cred ca nu o sa renuntam niciodata. Asta e! Razvan o sa fie un sportiv minunat! 😀 Important e, pe termen lung, sa ramana asa. Nu pot sa exprim in cuvinte stresul meu de saptamana asta, de cand am aflat ca mergem la control. Mult mai mult stres si griji decat atunci cand am mers la operatie. Stiu ca am refuzat din start o a doua interventie pentru la anul, nefiind pregatiti psihic. Nu mai zic de Razvan care si acum, mai opereaza cate o papusa – ca mergea pe varf, ca el, o mai pune sa se odihneasca in pat, ca o doare piciorul, ca nu are voie sa umble, ca e operata. Ma uimesc reactiile lui la tot ce s-a intamplat si felul cum exteriorizeaza el totul. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa fiu trista. De multe ori raman cu gura cascata, gandindu-ma oare cum a digerat el totul, si nu reusesc sa spun nimic. Nu stiu daca e bine sau nu, dar cateodata chiar simt ca nu am putere sa ii explic, ca nu imi pot tine lacrimile. Anyway, una peste alta, m-am destresat destul de mult la vestile primite. Multumesc lui Dumnezeu ca s-a intamplat totul asa si ca Razvan e un copil minunat! Ii dam inainte cu kineto si sper ca din primavara sa reusim sa facem ceva si cu inotul. Cred ca l-ar ajuta destul de mult. Mai ramane partea cu placutul – daca e cum a fost si cu kineto, e clar! Dar eu cred ca o sa ii placa mai mult decat kineto. Apa ii place cu siguranta! Ramane sa vedem si daca ii va placea un bazin mare plin cu apa :))

Acest articol a fost publicat în Lupta cu spasticitatea și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Si doctorul a spus….

  1. luminita vele zice:

    Buna ziua ma numesc LUMINITA. Avem si noi o fetita de 4 ani cu care o sa mergem la operati pe 16 mai dar am vrea sa stim mai multe daca ne puteti ajuta in legatutra cu op in sine ne e frica si la noi de ea ca e foarte anxfioasa nu se poate comunica cu ea inspecial cu medici nu comunica cu ei ne e frica ca o sa patim si noi cu ea ca si dv cu fiul dv va rugam mult daca puteti V a uram sa aveti in continuare mult succes cu recuperarea

    • Buna ziua,
      Nici nu stiu de unde sa incep. In primul rand, sa nu va asteptati sa fiti tratati acolo regeste, ci exact ca intr-un spital de stat de la noi. Nu e nicio diferenta: asistente imbufnate, neserviabile, ciufute, lipsa comfort pentru parinti, etc. Sa va luati mancare de acasa, sau undeva de pe drum; acolo nu gasiti nimic aproape. Sunt vreo 2 buticuri, de unde nu puteti lua mare lucru si mall-ul undeva mai departe. Cel mai bine sa va luat de acasa de mancare si tacamuri aferente, servetele, aboslut tot ce aveti nevoie. Nu gasitit mare lucru acolo si, cum am spus, serviabilitatea asistentelor lasa mult de dorit.
      Cu doctorii e alta poveste; nu vorbesc o boaba alta limba, si daca stiu, nu vorbesc. Singura legatura e intre dr Platon si ei. Dr Platon o sa vina sa va traduca ce spun rusii, sa va puna intrebari despre copil, diagnostic, greutate, inaltime (pe care e bine sa le aveti scrise dinainte pe ceva, cum dealtfel vi se spune si de la fundatie). Doctorii rusi au fost ok, atat cat am avut de-a face cu ei. Anestezista foarte buna – noua ne era teribil de frica de anestezie, dupa episodul de aici cu incercat in ambele picioare si ambele maini sa ii puna branula. Rusoaiaca a reusit din prima, fara niciun fel de chin. Deci, pentru asta, nota 10 de la mine. Dupa ce l-au sedat, l-au luat in brate, si l-au dus in sala de operatii, tot in brate l-au adus inapoi. S-a trezit dupa aproximativ o ora. A venit dr Platon de vreo 3 ori sa vada cum se simte, daca sunt probleme, etc, apoi ne-au mutat cu un etaj mai jos, intr-o camera cu vreo 5 paturi, pline cu copiii scosi din operatie. Razvan al meu s-a zbatut un pic si a fost agitat cam o jumatate de ora dupa ce s-a trezit, altii s-au vaitat mai mult, altii au fost cuminti. Depinde de cum suporta organismul anestezia si de reactia copilului la tot ce i s-a intamplat. Operatia a durat aproximativ 10 minute; acum nici nu se mai vad locurile incizate. El a fost operat si la manuta si la piciorus. Cand a venit din sala de operatii era bandajat, dar inainte sa ne mute cu un etaj mai jos, i-au scos bandajele.
      Ce va sfatuiesc eu e sa va tineti de capul dr Platon daca aveti intrebari/nelamuriri/temeri. E foarte prins si agitat in ziua aia, si normal, foarte grabit cu explicatiile. Intrebati-l de 5 ori pana va lamuriti ce si cum. Mai bine sa fiti insistenti decat sa aveti nelamuriri.
      Operatie dureaza foarte putin, stresul mare inseamna asteptatul – nimeni nu ne-a spus cand vin dr, care este dr care opereaza, cand incep operatiile, in ce ordine iau copiii, – anestezia, apoi teama cu reactiile de dupa. Nu am vazut/auzit niciun copil sa ii fie rau de la anestezie, deci inca un plus pentru ei.
      Cred ca ar trebui sa ii spuneti fetitei ce o sa i se intample, in mare. Noi l-am pregatit pe Razvan si nu a fost foarte speriat. Oricum, e foarte important sa fiti voi parintii tari, si in special, mami, pentru ca ea o sa stea mai mult cu copilul. Noi i-am luat lui Razvan o jucarie noua, ca sa il tinem un pic ocupat sa mai uite de ce i s-a intamplat. Si foarte important, spuneti-i ca nu o sa o doara, decat un pic. Pe Razvan nu l-a durut deloc, nu s-a plans nici macar o data; i-am dat nurofen doar in prima seara, preventiv.
      Nu stiu ce sa va mai zic. Daca mai aveti intrebari, va rog nu ezitati. Daca vreti sa vb telefonic, dati-mi nr si va sun.
      Curaj, capul sus si multa, multa putere! E greu, dar zic ca merita. La noi a meritat.

      Cu drag,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s