Am scapat de biberoane!

Intr-o zi ni s-a pus pata si am zis ca renuntam la biberoane. Am vorbit cu copiii, Razvan nu a fost absolut deloc de acord, Issa a zis o data ca da, o data ca nu. Intr-un final, tati a luat taurul de coarne si le-a zis copiilor ca merge cu ei in supermarket sa isi caute canuta cu pai, care o vor ei. Ne-am urcat in masina si am mers tinta la magazin. Razvan si-a ales o canuta roz, iar Issa una galbena. A doua zi dimineata – caci ne-am despartit greu de ele, tati le-a luat si le-a aruncat la gunoi, deci am facut lapte in canuta. Amandoi s-au pus pe plans, vaiete, urlete. Jale mare! Au protestat amandoi, niciunul n-a baut laptele. Seara, s-a repetat figura. Am zis, asta e! probabil o saptamana o sa fie intorsi si nu o sa accepte ideea. A doua zi dimineata, picea s-a incumetat si a baut laptele. Razvan, nu si nu. Pana seara, cand a cedat si el. Si de atunci, bea la canuta. A si uitat de biberoane. Credeam ca o sa fie cumplit de greu, ca nu o sa mai bea lapte deloc, ca o sa fie foarte revoltat. Dar n-a fost deloc asa. 2 zile de revolta chiar n-au fost chin, nici pentru ei, nici pentru noi. Mai ales ca n-au urlat, tipat, tavalit pe jos de nervi. Pur si simplu nu au vrut sa le facem lapte. Exceptand prima zi cand au plans amandoi, dar s-au calmat destul de repede cand le-am spus ca tati le-a aruncat la gunoi si nu mai avem biberoane.

Are mami si tati 2 copiii minunati si destepti!

Acum suntem la faza cand Razvan bea si cate 2 canute o data 🙂 Cu Andra e mai greu – de abia il bea, se joaca, se intoarce pe toate partile. Cam asa facea si cu biberonul. Ea nu are rabdare sa goleasca sticla. O sa incerc sa ii pun cat mai putin in sticla si de mai multe ori, poate o conving. Adevarul este ca e destul de mare si voluminoasa canuta pentru manutele ei. Am incercat si cu alte canute si nu e mare amatoare. Nu ne intoarcem oricum la biberoane. Sper sa invete si ea sa bea cursiv, din orice dispozitiv. Mai incercam sa o convingem si pe ea sa stea cuminte pana goleste sticluta!

Acest articol a fost publicat în Familie, Organizare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu