Dulcele Razvan..

Ieri, a fost zi de kineto. De abia l-am scos in casa, ca el nu vrea la gimnastica, nu vrea si gata! A facut o criza cum n-a facut niciodata, mai-mai ca era sa il dezbrac si sa stam acasa. Dar n-am vrut sa cedez, de frica ca va repeta figura. Si am facut, cred, bine, ca am plecat de la gimnastica razand si foarte veseli. Si nici nu a plans in timpul sedintei, a fost foarte cooperant. Ba chiar pe drum, m-am gandit ca e agitat si suparat si ca nu vrea sa mearga la gimnastica din cauza ca trebuie sa mearga pe banda, si i-am zis ca o sa ii spunem Iulianei ca a mers pe banda acasa. Si cand a venit momentul de mers la banda, i-a trecut supararea. A venit un alt baietel si s-a tot uitat la el, ca vorbea intr-una si tot intreba diverse chestii. si i-a trecut.

In timpul sedintei, ii povestea Iulianei cum merge el cu bicicleta si apoi i-a spus ca el are o buburuza mica acasa, pe Issabela. A fost asa de dulce, ca imi venea sa il iau in brate si sa-l pupacesc si sa-l imbratisez pana nu mai are aer! 😀 Da’ n-am facut nimic, doar am zis ca e foarte frumos ce a zis despre surioara lui. Si l-am spus la toata lumea, evident! Ca asa’s mamele, laudaroase! Daca au cu ce… 😛

Acest articol a fost publicat în Familie, Lupta cu spasticitatea. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s