In ultima vreme..

Varsta de 3 ani mi se pare atat de dificila! Razvan e din ce in ce mai plangacios, plange din orice, bineinteles de fiecare data cand primeste un „NU” din partea mea. Indiferent ca e spus direct sau mascat printr-o propozitie afirmativa; daca nu ii dau voie, musai e jale mare si plans. Si cum are vocea atat de puternica, cateodata simt ca mi se rup creierii in bucati mici. Pot sa ii explic o ora de ce nu ii dau voie, nici nu ma asculta, urla si mai tare 🙂

Da, stiu, asa se fac ei mari! Si noi, parintii, intelepti. Sper sa mai suport si mai sper sa nu il mai tina mult. Nu de alta, dar trebuie sa ma refac un pic pentru Andra. Ca doar copil e si ea, si n-o sa ocoleasca crizele de plans.

Eh, sper sa fiu la fel ca pana acum, zic ca am fost bine, m-am prezentat rezonabil, n-am tipat, n-am facut crize de nervi, n-am jignit. Cateodata am impresia ca nu rezolv nimic vorbind si el sau asteptand sa se calmeze.

Astazi, de exemplu, vroia o paine intreaga sa manance. Aveam una inceputa de Andra, si i-am rupt jumatate si i-am dat-o. A izbucnit in plans, ca el vrea o paine intreaga, ca el mananca o paine, nu vrea jumatate. I-am spus ca nu poate manca o paine intreaga si e pacat sa o inceapa si pe aia, ca se usuca, ca nu o mai mancam apoi, ca o aruncam, ca etc. Deja tipa mult peste mine, care de abia vorbesc din cauza raguselii de la tuse. Ce m-a uimit e ca tipa doar ca vrea una intreaga si nu lua, desi painea ii era foarte la indemana. Ca si cum, el practic doar vroia sa tipe. Dupa vreo 10 minute, l-am rugat sa ma ajute cu ceva ce nu mai facuse, si s-a linistit. S-a jucat vreo jumatate de ora, apoi si-a adus aminte ca nu i-am dat paine si iar s-a smiorcait un pic, dar de data asta, a fost tacut. Apoi a iesit afara la joaca si a uitat. Mai tarziu a mancat un pic si din painea Andrei. Apoi a abandonat-o definitiv.  Tot timpul plansul asta e din sau pentru nimicuri, din punctul meu de vedere. Din punctul lui de vedere, sigur e important.

In rest, e un copil cuminte, s-ar juca tot timpul, e dornic de a afla lucruri noi, de a face tot ce face mami sau tati, si cred ca e foarte dornic sa stea cu noi. Probabil din cauza ca nu stam toata ziua impreuna. Cu jucariile se joaca foarte putin. Cartea preferata este Peter Pan, si filmul asemenea. Mai citim Alba ca zapada, Cenusareasa, si cam atat. Nu vrea altceva.

Andra e mai linistita decat el, inca il copiaza in toate alea, nu are rabdare sa citim o carte cap -coada, de cele mai multe ori povestim dupa imagini. E mult mai activa ca Razvan la varsta ei. Jucariile sunt de asemenea de decor, de cele mai multe ori ia masinutele si se joaca amandoi cu ele 10 minute. In rest, topaiala, alergatul, ascunsul sunt pe primul loc. De regula, activitati care sa ii solicite fizic.

Picea vorbeste de toate, inca nu le leaga foarte bine, sau foarte multe, dar repeta tot ce aude. Mananca mai bine ca Razvan, de altfel, e o mancacioasa, ar manca orice si oricand. Inca mai poarta pampers noaptea, pentru ca nu vreau eu sa o trezesc noaptea sa faca pipi. E, de asemenea, si o somnoroasa. Are zile cand se trezeste si la 10, si atunci ca o trezeste cineva, si nu din proprie dorinta 🙂 Si la pranz doarme bine, de regula cam 2 ore. Dar se intampla sa doarma si mai mult. Inca are figura de bebelus – si fata si corpul. Ii place iaurtul, smantana si branza, spre deosebire de Razvan care nu e mare fan. Laptele si-l bea daca are chef; Razvan nu rateaza nicio ocazie de lapte – seara si dimineata e musai sa aiba lapte in canuta.

Se joaca impreuna, dar se si bat si se musca. Cu muscatul parca au lasat-o mai moale in ultimul timp, dar nu si palmele aruncate in stanga si in dreapta. Razvan e razboinicul, iar Andra ii raspunde de fiecare data. Nu lasa nimic neplatit. Se iau in brate, se pupa, se iubesc, isi dau unul altuia mana sa se ridice de jos. Sunt frumosi impreuna. Razvan intelege de spune Andra, o intreaba diverse chestii si ea ii raspunde.

Sunt copiii perfecti pentru mine. Cu toata agitatia si supararea lor. Aa… Razvan imi spune acum ca e suparat pe mine si nu mai vorbeste cu mine si sa nu mai vorbesc nici eu cu el. M-am speriat prima data cand mi-a spus, de fapt, m-am blocat, nu stiam daca sa ii spun ceva, sa tac, sa plec. A fost cam greu 🙂 Dar m-am obisnuit, dupa ce imi spune cel putin o data pe zi ca e suparat pe mine.

Acest articol a fost publicat în Familie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s