Raceala se tine de capul nostru :(

Mai exact, de nasul nostru. Razvan tuseste deja de aproape o luna. Desi am fost la pediatra de cateva ori, recomandarile au fost niste siropuri si atat. Pentru ca, intr-adevar, nu era nevoie de altceva. Era doar tuse, fara febra, rosu in gat. Acum o saptamana insa, ne-a recomandat erdomed si antibiotic. M-am incapatanat sa ii dau antibioticul si cred ca am facut mai mult rau decat bine. A inceput sa tuseasca foarte, foarte rau, asa ca dupa cateva zile, am ajuns iar la doctor, care nu a fost deloc incantata de faptul ca nu i-am dat si antibioticul. Nu stiu daca lucreaza in echipa medicamentele astea, nici n-am avut curaj sa intreb, era vina mea pana la urma. Asa ca am intrat pe linia dreapta: antibiotic  + altele. Dupa o saptamana suntem bine, am reinceput gradinita, asteptam serbarea care va fi vineri, pe 14. De abia astept sa le vad moacele alea mici :))

In afara de Razvan, a racit si Issabela, care a fost bine, fix o saptamana, apoi am inceput iar cu antibiotic + nurofen + mucozitati et co. Urat de tot! Dar speram sa trecem cu bine peste toti virusii astia nenorociti. Iar aseara, colac peste pupaza, Issabela a vomat de la 10 seara pana la 4 dimineata, cand am spus „stop, e de ajuns, hai la spital”. Asa ca am fost la Grigore, era un singur pacient inaintea noastra, am stat cam o jumatate de ora pana am intrat, apoi a urmat consultatia propriu zisa. Care, din pacate pentru micuta mea, s-a soldat cu o injectie cu metoclopramid – sansele sa nu il verse la o administrare orala erau cam minime. Asa ca n-am vrut sa riscam. Dar a durut-o si a plans. Si eu aproape cu ea. Noroc ca s-a linistit repede, poate si din cauza ca era epuizata – voma + lipsa somn = combinatie nefasta. Am primit niste pliculete cu saruri pentru hidratare si debridat, pe care nu i l-am luat. Inca n-am terminat antibioticul, plus ca doctorita de la spital mi-a spus ca pare a avea o rhino-faringita. Si mie mi-a venit sa plang cand mi-a spus asta, pentru ca inseamna ca am luat cam degeaba antibioticul. Dar astazi mergem la pediatra sa vedem ce zice si ea si ce ne da. Astazi a dormit pana aproape de 12, ca sa recupereze, are o stare generala proasta, e apatica, dar e normal. Nu ma astept sa sara si sa topaie dupa 5 ore de suferinta.

Doar ca incet-incet, incep si eu sa cedez. Oboseala isi spune cuvantul si la mine. Din octombrie suntem aproape in permanenta cu medicamente dupa noi. Stomatita – raceala – tuse – iar gripa/raceala – acum, voma…. Sper sa mai rezist. Adica, trebuie, ce zic eu?? Sigur ca o sa rezist!

Acest articol a fost publicat în Familie, Spitale/doctori/asistente și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Raceala se tine de capul nostru :(

  1. Sanatate la pitici.
    Unii medici au o fixatie cu antibioticele astea.Pt orice fleac dau antibiotic,fara sa se gandeasca la consecintele pe termen lung.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s