A fost bine :)

Inceputul e promitator! Marti a fost ca un ingeras de cuminte. A povestit si a ras cu toata lumea. Si a facut si treaba foarte buna! N-a uitat ce are de facut.  Vineri a plans un pic, din cauza unor exercitii care i-au cauzat dureri, dar si-a revenit destul de repede. Sper ca si saptamana viitoare, la Andra, sa fie la fel de cooperant. Oricum, o mare diferenta intre copilul de 3 ani si cel de 4. Si nu ma refer aici numai la orele de gimnastica, ci la tot. Parca vorbesti la un alt nivel, cateodata ma sperie cat de multe intelege. Alteori, plang de oftica ca imi dau seama ca al meu copil creste, devine independent si mofturos. Cateodata, mi se face frica pentru atunci cand va fi mare; ma sperie gandul ca nu voi sti sa vorbesc pe limba lui si sa ne intelegem. Ih, doamne, ce ganduri triste! Sa nu ma gandesc la asta, zic, totusi! Oricum o sa fac tot posibilul sa ii graiesc pe limba lui, si probabil, oricat de mult m-as stradui eu, la un moment dat, tot vom vorbi unul chineza si unul portugheza! Asta asa, ca’s limbi foarte diferite :)))

Acest articol a fost publicat în Lupta cu spasticitatea. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s