Us lately…

In iunie am fost la control la Galati si am programat o noua interventie pentru august. Inca nu avem data cand se va face. Vor fi incizii doar la picior, cateva, nu atat de multe ca data trecuta. Mai mult pentru calcai, sa reuseasca sa il puna pe tot jos. Imi doresc tare mult sa iasa totul extrem de bine, cam perfect 🙂 I-am spus lui Razvan si s-a suparat, mi-a zis ca el nu merge nicaieri, nici la operatie. Sper sa reusesc sa il conving ca este spre binele lui si sa nu mai fie atat de suparat. Probabil ca nu o sa accepte usor, nu e atat de mare sa inteleaga consecintele interventiei, nu mai zic de cele in cazul in care nu intervenim. Oricum, este un copil minunant si  foarte, foarte intelegator. Si cu kinetoterapia a inteles ca trebuie sa faca si accepta mult mai usor decat inainte sa mearga. Desi nu ii place. Sau nu mult. O sa fie bine, sper din tot sufletul!

Acum, copiii sunt la tara; au plecat joi. Issabela a zis ca ea se intoarce miercuri – apoi, cand a intrebat-o tataie „asa putin stai?” a raspuns, foarte serioasa: „bine, ma intorc joi!”Razvan a zis ca se intoarce cand incepe gradinita. Se simt bine acolo, iar Evelina e sora lor mai mare :))

Ieri, Issabela l-a muscat pe Razvan, dupa o harjoneala pe care, se pare, era gata-gata s-o piarda. Mamaia a certat-o „uite, Issabela, iti place ca Razvan plange acum?” Iar Issabela a spus „stiam eu ca eram mai fericita acasa” Uuuupssss! Cearta de acasa nu e acelasi lucru cu cearta de la tara :)) Este fenomenala! Are cateodata niste raspunsuri de ramai gura casca!

In rest, am fost raciti + un enterovirus care s-a manifestat cu afte si pe care doctora a vrut sa le trateze cu antibiotic. Si m-am opus, dupa ce m-am enervat de vorbeam singura, caci mi se pare imposibil sa tratezi niste afte cu antibiotic. De neimaginat! Aveam o parere buna despre pediatra lor, am in continuare, de fapt, dar sper sa reusesc sa o ocolesc cat mai mult de acum incolo. Tratamentul pentru orice cu antibiotic nu e ok. Si am sa refuz sa le dau cat mai mult. Sper, acum ca s-au mai marit, sa nu mai avem nevoie.

Issabela va merge la gradi din toamna. Aceeasi cu Razvan. Ramane sa vedem educatoarea. Sper sa fie una la fel de buna ca si Cristina – educatoarea lui Razvan. Si colectivul sa fie la fel de bun, sau mai bun. Nu stiu daca e incantata. Pare a fi mai degraba speriata. Nu stiu cam ce isi inchipuie ea despre gradinita. Sper ca e de bine 🙂

Acest articol a fost publicat în Familie, Gradinita, Lupta cu spasticitatea. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu