Am fost la analize

Eu cu Razvan. Cel cu analizele a fost Razvan. Pentru operatie. Pe drum nu a spus nimic. Acasa a schitat un „nu vreau sa merg la analize” dar s-a razgandit repede. Cand am ajuns la Medlife, era coada la receptie. Razvan era nerabdator. S-a linistit, totusi pana am reusit eu sa platesc. Cand am ajuns sus, la recoltari, urlete, plansete. Eu eram deja mica, imi venea sa ii acopar urechile cu ceva sa nu mai auda. El, nu se stresa. Inaintea lui au intrat doi baietei maricei, de vreo 7-8 ani, care au plans rau de tot. M-am ridicat de pe scaun si am inceput sa fac ture-ture. Ma gandeam ca din cauza plansetelor lor, Razvan o sa ma ia de mana si o sa ceara sa mergem. Dar, again, nu s-a stresat.  A asteptat cuminte pe scaun. Si cand i-a venit randul, a fost tare vorbaret cu fetele – le-a povestit despre sandalutele lui noi, despre muschii lui – a vorbit tot timpul. Si tipa care i-a luat sange – Luiza, a intrat in jocul lui, cu muschii. I-a spus ca o sa ii verifice muschii cand i-a pus garoul, si ii uda un pic, apoi i-a bagat acul. Gina, cealalta fata, l-a intrebat daca a mancat pepene rosu, ca o sa ii curga zeama de la pepenas :)). si chiar s-a potrivit, ca a mancat aseara pepene. L-a durut un pic cand i-a bagat acul, m-a strans tare de mana. Apoi s-a relaxat si s-a uitat sa vada ce se intampla. A fost cel mai curajos baietel! Merita toata lauda mea! Deloc, deloc nu a plans, si s-a putut ridica repede de pe scaun sa plecam. Foarte curajos! Si a meritat un premiu pentru asta: i-am cumparat o masinuta pe care si-a ales-o el 🙂

Si Issabela a primit un premiu pentru intelegere. De dimineata s-a trezit si ea si a vrut sa mearga cu noi, dar i-am explicat ca nu poate merge, si a inceput sa planga. Apoi s-a linistit, si m-a chemat sa imi dea un pupic si mi-a spus sa plec cu Razvan repede, sa nu intarzi. Si mi-a zis ca o sa ii fie dor de mine si ca ma iubeste pana la aeroport. Si pentru intelegere, i-am luat si ei un cadou.

Am cei mai ascultatori, intelegatori, buni si curajosi copiii! Si sunt extrem de mandra de ei! Si ii iubesc la nebunie! 😀

Acest articol a fost publicat în Familie, Lupta cu spasticitatea, Spitale/doctori/asistente și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s