Pentru a doua oara

Am ales sa facem inca o interventie la Chisinau, pentru a corecta si acel 5-10%. Operatia a avut loc pe 21 august. La 9 si un sfert a venit anestezista, i-a introdus anestezicul pe branula, si in secunda 3 Razvan dormea. Foarte, foarte repede. Ca si prima data, m-am mirat maxim. Dupa 5  minutele au venit si l-au luat, si l-au adus in salon dupa alte 10. S-a trezit dupa o ora si un pic, sa fi fost 10 minute peste. De data asta, la trezire nu  a mai fost agitat si nu a mai plans. A dat sa se ridice, dar i-am spus ca suntem la spital si ca operatia s-a terminat, acum e in salon cu mami si cu tati, si ca as vrea sa stea nemiscat ca sa nu il doara capul. Si a inteles. Singura problema a fost branula, care l-a cam chinuit, dar i-au scos-o intr-o ora, asa ca totul a fost  bine. Nu a avut dureri postoperator, dar a facut un pic de febra; i-am dat nurofen 2 sau 3 doze,  in timp. Nu s-a plans de dureri nici zilele urmatoare. De data asta a fost mai greu cu statul in pat, si mai greu cu ele intinse. De asta am facut un hematom de toata frumusetea, dar s-a retras frumos in urmatoarea saptamana. A mers si un pic de-a busilea. A avut cateva crize majore de plans, dar am trecut cu bine si peste ele.  Si cele doua saptamani au trecut.

Miercuri, 4 septembrie,  a fost ziua cand a putut incepe sa calce pe picioare.  Marti seara, cand a ajuns tati acasa, i-a spus ca el vrea sa faca cativa pasi. A stat un pic pe picioruse si a facut vreo 2 pasi, dupa care a zis ca il doare. A doua zi dimineata, m-a rugat sa il trezesc cand plec eu, dar s-a trezit inaintea mea. Era nerabdator, dar, a refuzat sa mearga. Nu a vrut sa faca niciun pas. Nu am insistat prea mult, desi ardeam si eu de nerabdare, si aproape ca imi venea sa plang. Dar l-am lasat sa isi aleaga momentul, atunci cand va fi pregatit. Si s-a simtit pregatit abia seara, cand a coborat cu tati, in jurul orei 7 seara. A coborat scarile, a mers afara, a vrut si cu kartul, desi cred ca nu a fost o idee tocmai buna sa se solicite atat, dar am acceptat o tura de strada, apoi a urcat singurel pe scari, incet-incet, tinut de manute. A fost fffff emotionant! Iar el foarte curajos. Joi dimineata a vrut sa coboare cu mine la magazin, am repetat scarile, kartul, mersul pe jos, urcatul pe scari. Si pentru ca nu a vrut sa doarma la pranz, l-am luat la magazin sa o lase pe Issabela sa doarma. Si iar a mers mult. Mi-a spus cat de curajos este el, si cat de puternic si i-am dat dreptate. Numai un copil curajos ar fi putut sa mearga atat de mult si atat de repede. Seara s-a resimtit puternic efortul din timpul zilei si toate emotiile acumulate in cele doua zile si a rabufnit intr-o criza puternica de plans inainte de culcare.  Am reusit sa il iau din sufragerie unde si-a revarsat emotiile si sa il duc in dormitor la Issabela, unde citeam 101 dalmatieni. A adormit inainte sa termin povestea. Iar vineri nu a vrut deloc sa mearga, semn ca a fost destul de solicitant pentru el mersul. Abia pe seara a iesit un pic afara si s-a miscat.

Eu sunt foarte multumita de el si de progresele lui. A fost foarte intelegator, cooperant si curajos. Mai presus de toate, curajos. Si pentru asta ii multumesc. Stiu ca va face tot ce ii sta lui in putinta, la cei 4 anisori si 8 luni, ca totul sa fie bine. Si mai bine. Este ambitios si imi place 🙂

Acest articol a fost publicat în Lupta cu spasticitatea, Spitale/doctori/asistente. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Pentru a doua oara

  1. Valentina zice:

    Sunt neurolog pediatru. Am gasit intamplator acest blog. Ma impresioneaza taria cu care va luptati cu boala lui Razvan. Faptul ca evolutia lui Razvan e publica poate inspira si alti parinti care trec prin aceleasi situatii. Ati incercat sa faceti o asociatie de parinti, pentru a ajuta si alti copii cu probleme asemanatoare?

    • Va multumesc pentru apreciere. Nu m-am gandit niciodata sa fac o asociatie de parinti, dar, prin intermediul blogului am vrut sa ajut si alti parinti in situatii asemanatoare si sper ca am reusit. Pentru mine a fost devastator cand am aflat, iar medicii ortopezi nu m-au ajutat sa ma clarific. Si aici a intervenit internetul. Cred ca o asociatie ar fi mai la indemana pentru multi parinti. Ma gandesc ca exista asociatii destule, problema lor mare este promovarea.
      Mi-ati dat tema de gandit 🙂

  2. MIHAELA zice:

    NOI AVEM MARI, MARI EMOTII, EU CEL PUTIN! SPER SA DECURGA TOTUL BINE, FARA INCIDENTE MAJORE! MAI GREU O SA FIE CU STATUL CULCAT PT CA MIHAIL E UN BOT DE ENERGIE SI…INCAPATANARE:)! SANATATE MULTA!

    • Mult succes va doresc! Zic sa nu va faceti griji cu statul culcat. Nu cred ca o sa poata si o sa ii treaca cheful de topait 🙂 Razvan a incercat sa se ridice in picioare prima data si s-a lecuit cand l-a durut. Sa imi povestiti cum a fost si cum se descurca Mihail.
      Cu drag,

  3. MIHAELA zice:

    buna seara! Mihail are deja o saptamana de la operatie. primele 2 zile a stat linistit… dupa a inceput foiala! merge de-a busilea prin toata casa. nu m-ar deranja foarte mult daca nu s-ar fi invinetit foarte tare pe locul inciziilor. picorusul ,. de durut nu-l doare decat cand palpez. as vrea sa va intreb daca Razvan a avut si el vanatai si umflaturi la locul operatiei si cum ati procedat? va multumesc si va doresc sanatate si rezultate pozitive cu kineto!

  4. Buna seara! Imi cer mii de scuze ca nu am vazut mesajul mai devreme. Nu am mai avut acces la net. Si Razvan a mers de-a busilea, cu tot efortul nostru de a-l tine in pat. El are si acum o vanataie pe piciorus, de la operatia din august. Doctorul ne-a spus ca e ok, e un hematom care se retrage mai greu. Ne-a recomandat sa ii dam cu unguentul luat de la Chisinau sau cu Lioton Gel. Umflat a fost foarte putin, chiar pe locul inciziilor. A inceput sa mearga? Ce spune? Il doare? Rezultate o sa incepeti sa vedeti dupa vreo 2 luni de la operatie, cand o sa se reobisnuiasca el cu mersul. S-ar putea sa il mai doara. Razvan se mai plange si acum de dureri cand merge mai mult pe jos.
    Spuneti-mi cum vi s-a parut interventia si sa imi dati vesti despre rezultate. Mult succes!

  5. MIHAELA zice:

    interventia a durat 10 min. dupa a fost mai greu pt ca a racnit sa-i scoatem bandajele de a exasperat si doctorii. la clinica a fost cam aiurea ca am ,,dormit,, daca pot sa-i spun asa, pe pat cu MIHAIL care a scacit toata noapte dupa tata. sotul a dormit undeva pe un pat la reanimare ca nu mai aveau locuri…:( pe drum am crezut ca o sa adoarma dar nu a vrut deloc. ii era frica sa nu mai vina odata doamna cu fluturasul(branula). in rest nu s-a plans ca l-ar fi durut. ma ingrozesc ca nici macar nu atinge cu piciorul stang pe jos si cu dreptul tot pe varf sta! vanataile se mai retrag dat umflatura de la glezna dreapta nu cedeaza deloc. folosim TROXEVAZIN si compresa cu alcool. din cate am inteles de la dr PLATON nu are cum sa se greseasca operatia, ma gandesc in tot felul….

  6. luke zice:

    Buna ziua as dori sa merg si eu la Budimex cu fetita la ortpedie ce ziceti sa nu mai incerc ,avand in vedere experienta dv

    • Buna ziua,

      Va puteti duce, doar interesati-va bine inainte. Este important sa mergeti la un medic bun – Razvan a fost consultat de dr Mares (cred) si a fost ok. Cu siguranta sunt si alti medici buni acolo. Experienta noastra nu a fost una buna, dar stiu ca exista medici buni si devotati.
      Succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s