Oboseala.. :(

Ieri copiii n-au dormit la pranz. S-au trezit si destul de devreme, am avut si musafiri, iar seara, pe la 8, Issabela a cedat. A facut o criza de plans din nimic. Nici nu mai stiu de la ce a pornit, dar stiu sigur ca a urlat de imi zbarnaiau urechile. Nu am reusit sa o calmez cu nimic, singura varianta a fost sa petrecem impreuna jumatatea de ora de urlat. Fara lacrimi. Musafirii au fost goniti, probabil s-au speriat de urletele ei :)))) I-am spus asta si  nu a reactionat in niciun fel 🙂 S-a calmat peste vreo jumatate de ora si era foarte, foarte vesela. Parca nu s-ar fi intamplat nimic. Asa se intampla, de obicei. Descarcarea si apoi vine incarcarea 😀 Urechile mele sunt la locul lor, un pic zdruncinate, dar isi revin, cu siguranta!

Nu ma pot supara pe ei atunci cand au crizele astea de urlete. Stiu ca nu dureaza for ever, ca le va trece, iar singura chestie cu care ii pot ajuta este sa le fiu alaturi si sa le ofer bratele mele imediat ce sunt disponibili sa li se ofere. Si jur ca este de nedescris momentul acela in care se lasa total in grija mea si cauta dragostea si linistea bratelor mele. Se pliaza perfect pe umerii mei, formele noastre sunt in perfecta armonie si sincron. Se imbina in cea mai perfecta forma.

Acest articol a fost publicat în Distractie, Familie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s