Oare ma inteleg?

Eu sunt in spital, de o saptamana – o otita cu perforare de timpan si ca bonus, un streptococ hemolitic grup A. Foarte rar localizat in ureche. Sper sa nu raman cu sechele.

Razvan nu a vorbit cu mine cateva zile – modul lui de a isi exprima supararea ca nu sunt acasa, iar Issabela vorbeste cu mine dar o apuca plansul. Mereu imi spune ca ii e „dort” de mine si ca ma iubeste. Offf.. daca ar sti cat de dor imi e si mie de ei! As vrea sa vina la mine in vizita dar parca nu ma incanta prea tare ideea sa vina intr-un spital si mai putin placut mi se pare sa ma vada cu branula in mana. De Issabela imi fac griji mai mult, dupa experienta cu analizele de sange. A fost foarte curajoasa mititica, dar cu siguranta nu i-a placut. Mi-a zis ca a fost curajoasa dar nu prea, ca a plans un pic. Si nici nu i-a placut. In seara de dinaintea plecarii mele la spital mi-a zis sa fiu curajoasa, ca sa primesc si eu o floricica – un abtipild pe care l-a primit dupa recoltare. Eu n-am primit inca niciunul. Dupa atatea intepaturi… M-au pacalit! Si inca nu’s vindecata complet! Cam groaznic!

In rest, mama are grija de ei. Sunt pe mana ei 24 din 24. Si ii multumesc! Mami meu… 🙂

Acest articol a fost publicat în Familie, Spitale/doctori/asistente, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s