Eu vreau zambete!

Intr-una din serile trecute, eram cu copilasii la povesti. Pardon, poezii! Mai nou, suntem fani poezii Lucia Munteanu. Foarte dragute poeziile si ilustratiile. Cand terminam poeziile, il rog pe Razvan sa ramana sa doarma cu Issulica. El nu si nu! Imi spune ca o sa doarma cu Issa si cu mine cand se face mai mare. Eu ii spun:

- Cand o sa te faci mai mare, o sa ma dai afara de la tine din camera. O sa imi zici “pleaca, mai, mama, tu nu vezi ce mare sunt? vrei sa dorm cu tine???”

Razvan se uita mirat la mine, dar ma asigura ca atunci cand se face mare, doarme cu mine si cu Issa. Eu ii spun, din nou:

- haide, Razvan, cand te faci mare, o sa ma dai afara si nu o sa imi aduci niciun pahar cu apa.

Razvan se uita cu ochii mari la mine: – un pahar cu apa? de ce sa iti aduc un pahar cu apa.

Eu incep cu explicatiile, ca asa e o vorba, ca multi oameni zic ca fac copiii ca sa aiba cine sa le aduca apa la batranete. Apoi, i-am zis:

- Dar, stii ce? Eu nu vreau apa de la voi cand o sa fiu batrana. Eu vreau zambete de la voi!

Amandoi au inceput sa rada cu gura pana la urechi! Am zis:

- Asta e, asta vreau sa imi aduceti acum si atunci! Zambete! Daca voi zambiti, inseamna ca sunteti fericiti, si mie asta imi ajunge! Imi tine de sete!

Da, clar ca vreau zambete de la copilasii mei!

Zise Razvan :D

Aseara, tati trebuia sa repare niste chestii prin casa si bineinteles, i-a cerut ajutorul lui Razvan. Foarte bucuros, a acceptat. De cum am intrat in casa, a pus tot felul de intrebari: ce reparam, cum, ce ne trebuie, etc, si de-abia am reusit sa il descalt si dezbrac de hainele de afara. Tati si-a pregatit sculele, printre care si bormasina, bucuria mare a lui Razvan. Vazand ca taica-su nu se apuca odata de treaba, in special de gaurit cu bormasina, ca se tot invartea prin hol – locul de reparatii, Razvan ia bormasina in mana si ii spune:

- Tati, bormasim ???

=)))

Cand tati i-a spus ca “mai dureaza pana folosim bormasina”, si-a cautat el de facut altceva, si a gasit pistolul de jucarie si m-a impuscat pe mine. Mi-a zis sa mor si m-am conformat. Apoi s-a dus dupa tati, care plecase spre sufragerie, nu stiu ce sa ia de acolo, spunand:

- Ma duc sa-l muresc si pe tati!!!

=))))

Na! acum amandoi parintii s-au murit

Amuzament maxim cu Razvan :D

Issa are papusa Cleopatra, care canta de cate ori o apesi pe butonel cantecelul cu Ghita.

“Ghita, te astept diseara la portita

Langa portita, de la scoala!

Vino! da’ numa’ nu veni cum vii tu, de obicei,

Cu mana goala…”

Dragut, as zice chiar fascinant pentru ei. Cleopatra sta sus, pe polita din hol, din cauza curiozitatii copiilor, care vor sa stie ce are in interior, si pentru asta, se cere dezmembrarea ei. Dar o vad zilnic, fara dorinta de a o tine in brate, sau a se juca cu ea. Si intr-o zi, Razvan ma intreaba:

- Mami, dar de ce il cheama Ghita?

- Asa i-a pus numele mamica lui!

- Dar de ce e Ghita baiat?

- Asa s-a nascut, baietel!

- (Again) Dar de ce il cheama Ghita?

- Asa i-a pus numele mamica lui!

Razvan, dupa o pauza, in care parea absorbit de jocul cu masinutele:

- Dar, mami, Ghitii n-au mama!

Eu: ????!!!! nu???? de ce?

- N-au mama! Ghitii n-au mama!

))

Saptamana trecuta, cand asteptam autobuzul sa ne duca spre casa, de la cabinet, un domn isi plimba catelul – foarte frumos, nu stiu ce rasa, dar unul de talie mare, negru, frumos, musculos si baiat, pe deasupra. Bineinteles ca isi purta barbatia mandru, intre picioarele din spate. Si Razvan il analiza atent, in timp ce el se indeparta tantos de noi. Si, ma intreaba, dupa cateva minute de analiza:

- Mami, de ce poarta catelul un cacatel cu el??

Eu n-am putut sa ii raspund decat dupa repriza de vreo 3 minute de ras. Nu m-am putut abtine =))

Cu mielutii lui Bunu :)

Inainte de Paste, am evadat un pic din Bucuresti tocmai pana in casa bunicilor din Almasu. Departe, departe! La dus a fost mai ok, ca am plecat foarte de dimineata, pe la 5, copiii au dormit o buna bucata din drum, ne-am mai oprit pentru un pipi, ultima jumatate de ora a fost mai groazanica, cand Andra era deja foarte plictisita si amortita, nu mai avea rabdare, incepuse sa tipe, sa se agite, sa se maraie. Am mai pacalit-o cu un cantec, cu o poezioara, a trecut jumatatea de ora. Dar, la intoarcere, a fost mai rau, ca am plecat dupa ce s-au trezit copiii; deci erau deja odihniti, mancati si gata de joaca. Ei, na, ca in masina, joaca se limiteaza la povesti, cantece, poezii si cam atat. Au dormit putin, timpul a trecut greu, a fost un pic dificil pentru noi, dar am ajuns acasa intregi, mai ales soferul

Copiii au fost incantati de animale – oi, vacute, calut, mieuluti, cocosi, gaini  – de care Issabela s-a cam speriat, porci – care erau sperietori pentru amandoi si o pisica dragalasa, joaca in tarana patriei, urcat pe dealuri – din pacate, nu prea am avut ocazia sa umblam, ca a cam plouat, de facut focul in soba, adus lemne, si alte activitati pe care acasa nu are ocazia sa le faca.

Mai jos e rezumata toata distractia:

Ajutor reciproc

Razvan si Andra la baie. Razvan face caca, dupa care o roaga pe Andra: “itabela, stelge-ma la fundulet”. Andra se executa imediat, doar e ordin ce spune Andan-Chitian. Rupe hartie igienica din suport si ii trage fratiorului hartie pe la fundulet. Ca si cum ai trage un card printr-un pos ) Foarte nostimi!

Pe seara, o apuca si pe Anda-Bebela caca si Razvan o intreaba in sufragerie, inainte sa plece spre baie: Vlei sa vin eu sa te stelg la fundulet?

hahahahahahahaha

Despre Andruta bulinuta :D

Sau mai bine spus despre Anda-Bebela. Ca asa o cheama. ) Foarte haioasa! Nu ma pot opri din zambit numai cand ma gandesc cum isi spune numele. Iar pe fratior il cheama Andan-Chitian. Chiar asa il si striga prin casa de cele mai multe ori.

Cel mai tare in momentul asta imi place cand striga dupa mine “maamiiiicoooo” E dementiala, e adorabila, e cea mai cea! Si stie ca imi place la nebunie si ca ma ravaseste cand imi spune asa, si se rasfata si se stramba si se alinta. E minunata!

Apoi imi place tare rau cum spune urmatoarele, nu neaprat in ordinea asta:

dormitor – mimitol

nimic – mimic

pipiten – Peter Pan

putun – sapun

malina – lumina – desi stie sa zica si lumina, dar e mai funny asa

mamanc – mananc

cuculingu – cucurigu

cocondil – crocodil

pacalica – pasarica

Cam astea sunt preferatele, ca suna taaaare biiiiiine! )

In ultima vreme..

Varsta de 3 ani mi se pare atat de dificila! Razvan e din ce in ce mai plangacios, plange din orice, bineinteles de fiecare data cand primeste un “NU” din partea mea. Indiferent ca e spus direct sau mascat printr-o propozitie afirmativa; daca nu ii dau voie, musai e jale mare si plans. Si cum are vocea atat de puternica, cateodata simt ca mi se rup creierii in bucati mici. Pot sa ii explic o ora de ce nu ii dau voie, nici nu ma asculta, urla si mai tare

Da, stiu, asa se fac ei mari! Si noi, parintii, intelepti. Sper sa mai suport si mai sper sa nu il mai tina mult. Nu de alta, dar trebuie sa ma refac un pic pentru Andra. Ca doar copil e si ea, si n-o sa ocoleasca crizele de plans.

Eh, sper sa fiu la fel ca pana acum, zic ca am fost bine, m-am prezentat rezonabil, n-am tipat, n-am facut crize de nervi, n-am jignit. Cateodata am impresia ca nu rezolv nimic vorbind si el sau asteptand sa se calmeze.

Astazi, de exemplu, vroia o paine intreaga sa manance. Aveam una inceputa de Andra, si i-am rupt jumatate si i-am dat-o. A izbucnit in plans, ca el vrea o paine intreaga, ca el mananca o paine, nu vrea jumatate. I-am spus ca nu poate manca o paine intreaga si e pacat sa o inceapa si pe aia, ca se usuca, ca nu o mai mancam apoi, ca o aruncam, ca etc. Deja tipa mult peste mine, care de abia vorbesc din cauza raguselii de la tuse. Ce m-a uimit e ca tipa doar ca vrea una intreaga si nu lua, desi painea ii era foarte la indemana. Ca si cum, el practic doar vroia sa tipe. Dupa vreo 10 minute, l-am rugat sa ma ajute cu ceva ce nu mai facuse, si s-a linistit. S-a jucat vreo jumatate de ora, apoi si-a adus aminte ca nu i-am dat paine si iar s-a smiorcait un pic, dar de data asta, a fost tacut. Apoi a iesit afara la joaca si a uitat. Mai tarziu a mancat un pic si din painea Andrei. Apoi a abandonat-o definitiv.  Tot timpul plansul asta e din sau pentru nimicuri, din punctul meu de vedere. Din punctul lui de vedere, sigur e important.

In rest, e un copil cuminte, s-ar juca tot timpul, e dornic de a afla lucruri noi, de a face tot ce face mami sau tati, si cred ca e foarte dornic sa stea cu noi. Probabil din cauza ca nu stam toata ziua impreuna. Cu jucariile se joaca foarte putin. Cartea preferata este Peter Pan, si filmul asemenea. Mai citim Alba ca zapada, Cenusareasa, si cam atat. Nu vrea altceva.

Andra e mai linistita decat el, inca il copiaza in toate alea, nu are rabdare sa citim o carte cap -coada, de cele mai multe ori povestim dupa imagini. E mult mai activa ca Razvan la varsta ei. Jucariile sunt de asemenea de decor, de cele mai multe ori ia masinutele si se joaca amandoi cu ele 10 minute. In rest, topaiala, alergatul, ascunsul sunt pe primul loc. De regula, activitati care sa ii solicite fizic.

Picea vorbeste de toate, inca nu le leaga foarte bine, sau foarte multe, dar repeta tot ce aude. Mananca mai bine ca Razvan, de altfel, e o mancacioasa, ar manca orice si oricand. Inca mai poarta pampers noaptea, pentru ca nu vreau eu sa o trezesc noaptea sa faca pipi. E, de asemenea, si o somnoroasa. Are zile cand se trezeste si la 10, si atunci ca o trezeste cineva, si nu din proprie dorinta Si la pranz doarme bine, de regula cam 2 ore. Dar se intampla sa doarma si mai mult. Inca are figura de bebelus – si fata si corpul. Ii place iaurtul, smantana si branza, spre deosebire de Razvan care nu e mare fan. Laptele si-l bea daca are chef; Razvan nu rateaza nicio ocazie de lapte – seara si dimineata e musai sa aiba lapte in canuta.

Se joaca impreuna, dar se si bat si se musca. Cu muscatul parca au lasat-o mai moale in ultimul timp, dar nu si palmele aruncate in stanga si in dreapta. Razvan e razboinicul, iar Andra ii raspunde de fiecare data. Nu lasa nimic neplatit. Se iau in brate, se pupa, se iubesc, isi dau unul altuia mana sa se ridice de jos. Sunt frumosi impreuna. Razvan intelege de spune Andra, o intreaba diverse chestii si ea ii raspunde.

Sunt copiii perfecti pentru mine. Cu toata agitatia si supararea lor. Aa… Razvan imi spune acum ca e suparat pe mine si nu mai vorbeste cu mine si sa nu mai vorbesc nici eu cu el. M-am speriat prima data cand mi-a spus, de fapt, m-am blocat, nu stiam daca sa ii spun ceva, sa tac, sa plec. A fost cam greu Dar m-am obisnuit, dupa ce imi spune cel putin o data pe zi ca e suparat pe mine.