La multi ani si la multe carti :)

Asta ar fi sloganul pentru ziua de nastere a Issabelei 🙂

Pe 15 februarie am sarbatorit a zecea aniversare (cand a trecut timpul?!?!) a picei, care, fie vorba intre noi, nu mai e deloc pice, e aproape cat mine de inaltine 🙂

Si cum cel mai potrivit cadou pentru o cititoare infocata ca ea sunt cartile i-am luat cadou 12 carti. Ideea era sa ii iau cadou atatea carti cate erau nevoie pentru a scrie La multi ani cu ele, dar, nu am reusit pentru ca mi-a venit ideea destul de tarziu ca sa ma pot incadra financiar sa cumpar 20 si ceva de carti. Prin urmare am ramas la 12, am pastrat ideea, dar am amestecat carti vechi cu carti noi, ca sa poata sa le aleaga pe cele noi 🙂 A fost mult mai distractiv asa. Am mai cumparat 6 carti, cadou din partea nasilor, si uite-asa a primit un total de 18 carti. Suficient pentru, probabil, 2 luni 🙂 Ii doresc sa ramana la fel de vesela si incapatanata (constructiv)  si sa aiba parte numai de bine si de oameni verticali si frumosi! Este imposibil sa nu o iubesc pana la cer si inapoi, cateodata simt ca ma sufoc cand ma uit la ea cat e de frumoasa si profunda! Iar dimineata, la trezire inca mai are moaca aia de bebelac… lovely!

Mai jos o poza cu butterfly de 10 ani 🙂

Publicat în Distractie, Familie | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

14 februarie 2020 – Premiera

Da, a fost premiera pentru noi toti, pe 14 februarie 2020. Razvan a participat la primul lui spectacol pe scena Operei Nationale Bucuresti. Spectacolul insusi a fost premiera la Bucuresti, sub regia italianului Mario de Carlo care si-a facut treaba foarte bine. Piesa aleasa a fost Turandot, despre care, ei bine, nu stiam nimic. Dupa ce a fost ales Razvan sa faca parte din cor pentru piesa, am googalit sa vad cine este acest Turandot si asa am aflat ca, de fapt, este o ea 🙂 Povestea de baza este tare draguta, daca aveti ocazia, recomand o seara petrecuta bine la ONB 🙂

Razvan a avut emotii si eu la fel; noroc ca n-am stat langa el prea mult ca sa ii transmit emotiile mele. Asa a ramas doar cu ale lui si le-a gestionat foarte bine. Au fost frumosi, atenti, a iesit foarte bine, zic eu, atat cat ma pricep la muzica. Avand in vedere ca a fost pentru mai multi din cor premiera, zic ca a iesit bine. In toate cele trei zile de premiera sala a fost plina, ceea ce m-a mirat pentru ca, am crezut, gresit, ca tineretul nu merge la opera. Ei bine, erau multi tineri si chiar copilasi de varsta lui Razvan am vazut in sala. Nu multi, dar erau cativa, ceea ce inseamna ca tineretul nu e pierdut. Nici nu credeam asta, fie vorba intre noi, dar zic unii, mari critici, ca tineretul e dus, pluteste undeva in nestiinta. Baliverne 🙂

Il las mai jos, intr-o poza, ca mi-e tare drag si apreciez tare mult munca depusa de el si de toti ceilalti. Nici macar o data nu s-a plans ca e obosit, ca e prea mult, ca nu mai poate. Si am stat multe ore in opera, la repetitii, cu orchestra, cu costume, cu coregrafie, cu repetitii simple, doar ei de la cor. Sunt tare, tare, tare mandra de el! Simt ca pocnesc de fericire si mandrie, se poate? 🙂

Razvan si Albert, unul dintre inocenti, tare dragalas pustiulica, vioi si frumusel.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Am inceput februarie in forta :)

Februarie s-a anuntat o luna plina de evenimente. Pe langa ziua Issei si implinirea varstei deosebite de 10 ani, chiar pe 1 februarie am avut placerea sa particip la primul concurs de dans la Issei. A fost concurs de trupa, au fost mai multi copiii, ceilalti de la avansati si ea de la semi. A fost super-super emotionant, mai mult pentru mine. Ea a avut emotii dar ori i-au trecut repede ori a stiut sa le tina in frau 🙂 Au luat locul 2, un loc binemeritat. A primit cupa si un mic premiu si a fost super-mega-extra incantata. Si eu extrem de mandra de ea! Chiar a inceput sa se miste ca o dansatoare de muzica latino, a prins zvacul :)))

Pe 14 februarie Razvan va participa la primul spectacol de opera din viata lui. El are emotii si le arata din plin 😀 Piesa se cheama Turandot, evident o poveste de iubire, dedicata zilei de 14 februarie. Este premiera la ONB si cu siguranta vor fi multe emotii. Razv se pricepe si a prins foarte repede piesele. Au si un pic de coregrafie, au evantaie si un fel de candele. Abia astept sa il vad pe scena 😀 Ii voi trimite macar o poza si dnei de cor, careia ii voi multumi toata viata pentru incurajarea si recomandarea de a face parte din corul ONB.

Revin cu ‘recenzia’ spectacolului 😀

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Final de 2019

Cred ca 2019 a fost ultimul an cu Mos Craciun necunoscut. Razvan nu spune nimic concret, dar mai arunca cate un comentariu, doar-doar se isca o discutie adevarata despre Mosu’ asta 🙂 A zis, ca raspuns la cererea sora-sii de a-i cumpara nu stiu ce dupa Craciun „de unde sa aiba bani parintii tai, ca deja au cheltuit milioane de Mos Craciun!”. Noi, astia mari, nu am zis nimic, i-am lasat pe ei sa vorbeasca, dar cum Issa nu a zis nimic, el s-a lasat repede pagubas. Prin urmare, Mosu’ a venit si anul asta – stim noi cate emotii si adrenalina am avut in jumatatea aia de ora cat ne-am dus pana la masina sa luam cadourile, pana le-am pus in pungi, pana am pus biletelele si pana au ajuns sub brad! Jur ca asa emotii nu am avut niciodata, imi doream ca pungile sa fie invizibile sau sa pot sa mut cadourile cu puterea mintii din camera pana in living! Greu, dar satisfacator 🙂

Cum a fost 2019 pentru ei?

Razvan a trecut cu bine prin schimbarea la ciclul gimnazial. S-a maturizat, a inceput sa fie sarcastic, e la fel de destept si frumos, a inceput sa faca glume, de care se bucura ca sora-sa nu le prinde, inca, e la varsta in care testeaza tot ce poate, in special, limitele noastre. E bine, e in graficul varstei. In octombrie a inceput orele de canto si ii place tare si, tot in octombrie, a inceput sa mearga la Corul Operei Romane, sectiunea copilasi dragalasi 🙂 Sunt niste copiii foarte talentati, cu niste voci extraordinare! Sper, din suflet, sa ii placa si sa mearga in continuare la ambele – si canto si cor. Cu scoala este ok, singura materie care nu ii place este franceza. Incercam sa mai exersam poate-poate prinde un pic de drag de ea 🙂

Issa este in continuare copilaroasa, iubibila, talentata la citit si scris – a scris doua povestioare de care este si sunt tare mandra! Este ok cu scoala, face in continuare dansuri pe care le adora si eu vad un real progres la ea de cand a trecut la semiavansati. Este o minune de copil, destept si foarte atenta la ce se intampla in jurul ei 🙂

Ii iubesc maxim si sper ca anul acesta sa scriu mai des despre ei, pentru ca maine-poimaine o sa avem drumuri din ce in ce mai separate :))

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O stiti pe sora lui Peter Pan?

Ei bine, daca nu cunoasteti, va spun eu ca ea este chiar Issabela! Intr-o seara, susoteam in pat, inainte de somnul de noapte. Si Issa imi spune foarte serioasa „mami, eu nu vreau sa cresc. Vreau sa raman asa, la 9 ani, toata viata! E asa de bine acum! Sunt fericita asa!” I-am raspuns ca poate sa creasca dar sa ramana acelasi copil mereu si, cu siguranta, va fi la fel de fericita ca acum. Nu a multumit-o raspunsul meu foarte tare, caci a adormit cu gandul la Peter Pan si la cum sa faca sa ramana la 9 ani 🙂

Ei bine, Peter Pan, cerem o vizita cat mai lunga in Neverland! Ai face bine sa o primesti si pe Issa pe taramul tau, ca sa stie cum sa ramana copilul de acum, de 9 ani, pentru tot restul vietii 🙂

 

Publicat în Distractie, Familie | Lasă un comentariu

Inceput de an scolar

Atat de mari au crescut de cand n-am mai scris 🙂

Glumesc… nu sunt atat de mari! Razvan este clasa a IV-a iar Issa clasa a II-a. Recunosc ca atunci cand am citit clasa a IV-a pe pagina de fb a clasei, am avut o reactie ciudata. Mi s-a parut ca, dintr-odata, Razvan era mult mai mare, desi ne despartise doar o vara (care nici nu a fost vara, dar asta este alta poveste). A IV-a ala suna …. mare! Parca ceva s-a schimbat pentru totdeauna. Nu stiu sa explic mai mult, este doar o chestiune de feeling. Acum m-am calmat 🙂 Da, a crescut, e mare mare, mai matur, nevoile lui se schimba, atitudinea lui se schimba, ceea ce spune el suna altfel. Clar este MARE 🙂

Inceputul de an la el a fost fara surprize – clasa deja este legata, invatatoarea ii stie pe toti, cu bune si cu rele, informatiile ni le-a dat din timp, emotiile au fost putine si de-o parte si de cealalta, adica copil si parinte. La Issa insa, emotiile au fost mari. Invatatoarea pe care a avut-o a iesit la pensie si am sperat din tot sufletul sa vina o invatatoare buna, cu dragoste pentru copiii si deschisa. Am primit exact ce-am dorit. Cel putin pana in acest moment, totul este ok. Am avut sedinta, ne-a cerut auxiliare, apoi a renuntat la ele, pentru ca a stabilit ca le va da fise daca este nevoie sa suplimenteze. A cerut bani pentru fondul clasei, la sedinta nu  a spus nimeni nimic, ca de obicei, apoi s-au intins la discutii pe ws. Invatatoarea a aflat si a scris pe grup ca daca sunt intrebari legate de bani, este oricand dispusa sa dea explicatii. A trimis un excel cu ce bani s-au strans si pe ce s-au cheltuit pana la acel moment. Mi-a placut tare mult, pentru ca la fiecare sedinta intrebarile se pun in curtea scolii, solutiile gasite de parinti, care evident sunt cele mai bune, se discuta in curtea scolii, la sedinta singura lor grija este sa se caute in buzunar de bani, sa nu cumva sa spuna mama lu’ nu-stiu-cine ca sunt ultimii saraci de pe lume daca nu dau in prima saptamana toti banii care se cer. Pare-se ca la sedinta parintii au gura ferecata. Si tare ma oftic ca suntem doar 2-3 care punem intrebari firesti dar suntem priviti ca niste ozn-uri de ceilalti. Atat de trist dar foarte adevarat!

Prin urmare, inceputul de an a fost un succes 🙂 Avem de lucrat anul acesta – clasa a 2-a care este foarte aglomerata si clasa a 4-a care se pare ca nu este nici ea aerisita. Vedem pe parcurs si sunt convinsa ca o sa fim ok. Cu tot ce-i bun si rau in sistemul de invatamant!

Le urez copiilor rabdare, deschidere si succes pe parcursul anului! Eu voi fi in spatele lor, langa ei, in fata lor, oriunde isi doresc, sa ii sustin!

Publicat în Scoala | Lasă un comentariu

Viata la 9 ani jumate

Razvan a fost foarte suparat si razvratit ieri pentru ca alaltaieri, dupa ce a stat toata ziua la tv, seara cand am ajuns acasa la 7, mi a spus ca el mai are niste teme. S a dovedit ca, de fapt, el mai avea aproape toate temele. Prin urmare, ne am apucat de teme si le am terminat la ora 10:30. Nu de la 7, ci de la 9, dupa ce am intrat in casa de la plimbarea cu Spot. Ne am suparat si i am spus ca nu va mai avea acces la electronice pana la vacanta de vara. A doua zi, s a suparat el si nu si a facut temele; a zis ca nu si le face, ca el face doar ce vrea. Asa ca l am lasat sa faca ce vrea. Adica a stat toata ziua 🙂 Aseara, dupa ce am ajuns acasa, mi a spus ca el nu intelege viata asta, ce i asta – mergi la scoala, la servici, iti faci o prietena, faci copii si mori! Wow! Copilul meu tocmai a dat o definitie a vietii si una naspa. Aaa… stai sa ma gandesc, sa caut in sacul cu idei ce as putea sa i spun ca sa i demonstrez ca nu e asa?

I am spus ca viata, luata simplist, asa este. Cam asta este cursul vietii. Dar, cu siguranta, viata inseamna si altceva. Ne pitem bucura de orice in viata, exista lucruri frumoase si oameni frumosi la tot pasul. Trebuie doar sa ne oprim o clipa si sa ne uitam in jur. I am spus ca orice este legat de viata lui este alegerea lui si ca, cel mai bine, este sa aleaga sa vada partea frumoasa a lucrurilor, ca este fosrte usor sa vezi partea urata, asta ii va sari in ochi prima data, dar ca e bine sa caute partea buna a lucrurilor. I am mai spus ca si el poate sa faca lucruri bune si sa schimbe lumea din jurul lui. Am avut o discutie lunga si foarte misto, din care sper sa fi inteles ca viata nu i asa de urata si plocticoasa si ca depinde de el cat de interesanta si o face. Si mai sper sa fi inteles ca aventura si frumosul nu o sa le gasesca mereu in tableta, jocuri si tv. Am incercat sa pun accent pe frumos, pe prieteni, pe iesiri in aer liber, alergat, ras. I am propus sa facem un wk pe luna in care poate sa cheme sau sa mearga acasa la prieteni sa se joace, o zi pe luna sa stea doar in fata electronicelor cred ca pot sa suport.

Una peste alta, copilul se maturizeaza si eu sper din tot sufletul sa reusesc sa fac fata provocarii asteia si sa l fac sa inteleaga lucrurile intr un mod echilibrat si colorat. N as vrea sa vada doar nuante de alb si negru.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu